Treceți la conținutul principal

Cap. 4 - Cei cu simțuri sunt în servicii. Testul ” Colonelu' ”


Войнские звания СССР/РФ с 1955 по 1994 года и с 2010 годa, здесь CB «Полковник» (ОФ5) Cухопутные войска 
– погон к парадной форме одежды / сухопутныу войска. (wikipedia) 

Sunt câțiva care au simțurile cele mai ascuțite, sau mă rog au avut oportunitatea prin naștere de a le avea așa, căci pot mirosi de la kilometri întregi un rahat, despre care s-a afirmat că nu e normal să prezinte anumite caracteristici și anume ceva ce nu e legat de alimentele consumate de fostul său posesor.

Ei sunt invizibili și aceasta este numai una din principalele lor calități. Sunt simțurile sistemului, cei care iau contact cu exteriorul, cu ceea ce fac cetățenii, cu ce iubesc, pe cine și în se poziții iubesc, sau ce mănâncă, ori ce își doresc a mânca. Să nu zâmbiți aici, căci alimentația poate spune multe despre sănătate, starea de spirit, sau ce fel de toane prezintă un anumit cetățean ! Ei nu sunt însă și creierul, organ care este rezervat celor de sus, înalților funcționari. Sunt așezați în tot corpul social, de la cap, la vârful degetelor de la picioare, iar în caz de ceva pot mima orice organ, în funcție de necesitățile celor de sus, sau chiar necesitățile lor, dacă acționează autonom. Ei sunt cei care așează urechea pe zidurile vecinilor, sau pe unde trebuie, ei pipăie, ei numără până și penele corbilor în zbor fără măcar să clipească și absorb mirosul ghenei de vis-a-vis cu nasul lor acvilin. Acum de exemplu, voi tasta mai încet, căci trece unul cu mașina prin fața blocului și pot fi deconspirat.

Ei nu sunt pioni, ca și într-un joc de șah deși au oarecum aceeași funcțiuni, denumirea lor completă și precisă este aceea de ”șpion /  șpioni”. Nici pion nici spion, nu 007, ci 0,007, calitativ vorbind  și fără intenția de a-i deprecia. Sunt neobișnuiți deoarece mută și capturează imagini și sunete în moduri diferite: se mută înainte, dar capturează în diagonală cu colțul ochiului. Ei se pot muta înainte doar un pătrat la un moment dat, cu excepția primei lor mutări, când intră în organizația și pot primi chiar și două case în avans. Pionii pot captura doar ce primesc ordin să o facă, în pătratul din diagonală în fața lor. Nu pot muta sau captura înapoi, căci asta ar însemnă să aibă o anumită autonomie în care judecă cu propriile puteri ceea ce fac. Dacă există o altă piesă direct în fața unui șpion, el nu poate sări peste ea sau captura acea piesă, căci lucrurile nu se fac pe la față, ci pe laterale așa cum am mai spus. Pe principiul două capete sunt mai bune decât unul, deoarece au patru urechi șamd, ei se înmulțesc într-o progresie haotică și ocupă fiecare palier, parazitând întreaga societate. Ei sunt vecinul care a opus ochi pe tine și îți numără coastele de la capră, ei îți fac plângere că nu ai depozitat corect gunoiul și ai construit fără autorizație, ei observă totul, dar numai pe diagonală.


În cazul lor, unde toți au cele mai bune simțuri, nu există un instrument de comparație și de aceea este greu să hotărăști cine să fie la conducerea fiecăreia din direcțiile lor minuțios organizate. Cei din servicii au capacitatea de a imita atât un înalt oficial, cât și un drăguț animal de companie care se uită galeș spre tine, doar, doar o să îl mângâi și pe el nițel.

Ei sunt prezenți peste tot, căci peste tot se întâmplă ceva potențial periculos, nu-i așa ? Prezenți mai ales în conducerea instituțiilor, școlilor și universităților, mai ales în justiție, braț armat al poporului, de unde pot supraveghea și pedepsi după ce află ce e de aflat. Au antenele, fire lungi și subțiri, care se întind din prizele și podurile tuturor caselor, până în spatele butoaielor de vin din pivnițe. Sunt liantul care ține totul laolaltă. Fiți atenți că, dacă ăia își retrag antenele de pe unde și le-au băgat, se duce totul la vale într-un nor de praf !

Cei din servicii sunt discreți, sau nu mai bine zis chiar secreți. Nimeni din public nu trebuie să știe ce rang ocupă și ceea ce ar putea să facă și chiar asta e important la servicii. Cei de aici nu au nici un fel de mânere sociale de manipulare. Cum să spui unuia din servicii că a încălcat cutare sau cutare lege, căci chiar el a dispus legiferarea aia, el a prevăzut necesitatea ei. Ei sunt cei care reprezintă simțurile oricărei organizații, sau grup social, gașcă de pensionari din spatele blocului, sau echipă sportivă redutabilă, dar nu-i așa asta am mai spus.

La început, imediat după absolvirea celei mai înalte școlii intelectoide din toate câte au fost, una frumos așezată la aer curat printre copacii dintr-o anumită pădure și ferită de privirile indiscrete, au o greutate corporală ideală, atât băieți cât și fetele și afișează un zâmbet, acel zâmbet a toate-știutor, asupra căruia voi mai reveni căci acesta prezintă o importanță crucială.

Acel zâmbet a toate-știutor care apare pe chipurile celor din servicii, așa cum ați bănuit deja, chiar asta înseamnă: faptul că ei cunosc orice în parte și ei cunosc sinteza unor părți din tot sau chiar sinteza a tot. Orice mișcare și orice statică, cunosc orice viteză a corpurilor și orice direcție de mișcare a acestora, orice dilatare sau contracție, vibrație sau miros. Și de altfel, ce le poate fi necunoscut lor, doar ei sunt simțurile corpului social. Ei cunosc căldura sau frigul, prima dată și în mod direct și de aceea ar fi indicat să prezinte chiar starea vremii. Ei simt greutatea care apasă pe umărul unuia și ușurința din mersul altuia. Chiar ochiul-a-toate-văzător pare să fi fost un simbol conceput pentru ei. Există ceva ce nu poate fi perceput de simțurile lor ? Da și asta a e chiar ciudățenia din comportamentul cetățeanului, adică acel ceva ce face ca acesta să nu aibă o reacție conformă regulilor stabilite pe seama lor. Și atunci ce e de făcut ? Tot ei sunt obligați să aplice măsura punitivă, că doar ei sunt primii care simt acel ceva ciudat, ei au stabilit că acel ceva e ciudat, este contrar prescripțiilor și trebuie numaidecât corijat.

Ei fiind simțurile, sunt singurii care observă că există și un alt mare corp social în imediata vecinătate celui condus de ei și ei fac descrierea acestuia, coordonând gestul propriului corp social, mișcând buzele acestuia pentru a produce sunetele conforme gestului.

Fiindcă au anumite calități ireproșabile și mai ales aceea de a cunoaște tot și a lua decizii ca atare în cunoștință de cauză, pentru binele societății, ei poartă numele cel mai potrivit pentru funcțiunile pe care le au și anume acela de ”ascultător”. Da ascultător pentru că el apleacă urechea la toate șoaptele și numai el pricepe ceea ce vrea cine spune ceva și ce trebuie să vrea cine vrea altceva.

Dar acești aprigi lucrători sociali sunt timizi și nu vor să iasă la suprafață să ne lumineze și pe noi cu știința lor, să ne facă și pe noi să înțelegem cum evoluează lucrurile și încotro ne îndreptăm. Dar poate că o fac în beneficiul nostru, căci prea multă lumină ne-ar orbi.

Cu toate acestea, iată un test util pentru a recunoaște un deosebit de remarcabil "ascultător" ( îndeplinirea a cel puțin 2 criterii conduce la concluzia că ești în prezența unuia):

1. el nu își vede de treaba lui, ci mereu de a altuia. Prin urmare, de fiecare dată când simți că ai în față un ascultător, strigă răspicat: "Vezi de treaba ta ! "
2. după ce îi spui problema ta, te asigura imediat că ea va fi rezolvată, deși pare că nu a priceput-o și tocmai de pregătești să i-o reiterezi. Asta înseamnă că e conectat pe undeva la sursa de conducere și dacă el va spune ceva așa se va întâmpla, numai că mulți învârt cu bățul în rahatul de la sediul central. Fiecare vrea alta forma să-i dea, așa că finalul s-ar putea sa fie altfel decât de aștepți.
3. El dă impresia că este a-tot-cunoscător. Când vorbești cu unul fi atent dacă în spatele aprobărilor sau dezaprobărilor sale se ascunde vreun raționament cat de mic, sau o sursa validă de cunoaștere. Dacă motivează la urma, că așa a auzit el, înseamnă că discuțiile infantile la care tocmai a participat au fost deja spuse în locul binecunoscut lui și altor câțiva.
4. Deși corpul nu îl trădează, ascultători fiind de toate înălțimile și culorile, postura lui poate oferi un indiciu. El , cu excepția celor care au afecțiuni psihice evidente, stau cu fruntea sus de parcă ar vrea să pupe steaua de pe chipiul superiorului. Numai că nu e așa, ei au o altă relație, nu una în care te îmbrățișezi în public, ci una în care șușoteau în spatele tejghelei cu fruntea sus să vadă când vine marfa de import. Numai ei mâncau pe vremuri cârnați vara și portocale iarna, numai lor le permiteau conturile să iasă din țară, da neapărat să iasă căci aici știu tot ceea ce se întâmplă.
5. ‎Ei imită orice stare a lucrurilor care pare a fi firească la un moment dat, făcând prin aceasta maimuțăreală, ca însuși firescul să-și piardă calitatea de a fi astfel. Așadar, dacă atunci când discutați cu cineva el pare a reproduce fragmente din altceva sau chiar din discuția voastră într-un sens de parcă și le-ar asuma ca fiind propriile lui creații, urmați imediat instrucțiunile de la paragraful următor !
6. La 5 minute după ce cunoști unul ai tendința, greu controlabilă, să-l scuipi în față cu saliva produsă întreaga zi.

Chestiunea elucubrantă este aceea că ascultătorii împreună cu înalții funcționari și ajutoarele lor, formează un soi de stat paralel cu realitatea, nu își recunosc propria stare, nu știu că se află de partea cealaltă și ei sunt absolut convinși de remarcabilele lor calități. Așadar în sfârșit societatea civilă are un ajutor pentru ei, un test, o inversare a argumentelor din primul, care ar suna cam așa ( îndeplinirea a cel puțin 2 criterii conduce la concluzia că ești paralel):
1. Nu îți vezi de treaba ta niciodată, ci mereu de a altuia. Prin urmare, de fiecare dată când te afli în fașă cu o persoană care nu face parte din tagma ta simți că vrea să strige răspicat: "Vezi de treaba ta !"
2. ‎După ce afli problema cuiva, îl asiguri imediat că ea va fi rezolvată, deși nu ai priceput-o și nici nu te interesează. Ești doar conectat la sursa de conducere și ea știe dacă se întâmplă ceva și dacă nu știe ce contează că doar acolo se ia decizia. Rahatul de acolo e cu fistic și are un miros plăcut, e bun de mâncat și nu e pe băț.
3. Ai impresia că ești a-tot-cunoscător. Când vorbești fi atent dacă în spatele aprobărilor sau dezaprobărilor tale se ascunde vreun raționament cat de mic, sau o sursa validă de cunoaștere. Dacă motivezi la urma, că așa ai auzit, înseamnă că discuția infantilă la care tocmai ai participat a fost deja spusă în locul binecunoscut ție și altor câțiva.
4. ‎Deși corpul nu te poate trăda, postura îți poate oferi un indiciu. Dacă nu ai afecțiuni psihice înscrise în fișa medicală, fi atent dacă nu cumva stai cu fruntea sus de parcă ai vrea să pupi steaua de pe chipiul superiorului.
5. ‎Fii atent să nu imiți prea des o stare de spirit care este normală pentru ceilalți. căci poți păți chestiunea de la paragraful următor !
6. La 5 minute după ce cunoști pe cineva, fără un motiv aparent, te scuipă în față.

Rămânând la același subiect, pentru cei care încă nu sunt paraleli, iară și un alt test, ” TESTUL COLONELU' : Zilele astea tot se discută mai mult sau mai puțin documentat, unii chiar știu mai exact de ce, despre protocoale în statul paralelilor. Bine, bine, dar dacă pentru creația intelectuală irefutabilă cuprinsă în protocoale nu își asumă nimeni perenitatea și sigur trebuie să mai fie multe astfel de ”opere”, atunci cine l-a făurit ? Desigur persoane responsabile și luptătoare în statul de drepți. Acești indivizi remarcabili stau din păcate ascunși, acoperindu-se cu ce au la îndemână. De la robe de universitari ori alte feluri de robe necesare în ceremoniale democrate, chiar la halate de femei de serviciu. Și atunci te întrebi cum să-i identifici pe vrednicii luptători ? Păi nimic mai simplu și nu ai nevoie de nici un fel de aparate ce pot crea microfonie cu diverse ocazii. Când bănuiești că te afli în prezența unuia sau uneia, te așezi cumva în lateralul lui să nu pară că dorești să îl iei la întrebări, îți îndrepți privirile în altă parte și cu o voce gravă rostești pe un ton moderat: ”DOMNU COLONEL ?” Te uiți imediat cu coada ochiului să vezi reacția.

Dacă:
a) tușește nițel sau
b) brusc se uită în altă parte, l-ai prins !
Cei proaspăt avansați, însă, se întâmplă chiar
c) să îți răspundă și atunci e clar că mai au nevoie de pregătire de specialitate, dacă
d) se uită direct spre tine cu o figură indignată, ai încurcat-o sigur, căci te-ai aflat lângă un general !

Fii însă atent, căci dacă mai mult de 2 persoane dintr-un grup reacționează în acest fel sau ești la o ședință de pregătire și evident vei fi scos imediat din încăpere, sau ești într-un grup de rezerviști militari și atunci testul este un eșec. Da știu că pare o glumă, dar încercați la locul de muncă !

Pe vremuri, când te supăra vreun tablagiu (subofițer de miliție la care auzeai ploaia cum cade peste epoleți) afirmai între prieteni că acesta a făcut ce a făcut fiindcă "are 2 (două) clase că trenul". Acum trebuie făcută o distincție clară, cei din servicii au însă cu adevărat "clasa", au una în plus, adică 3 (trei). E drept că asta nu exclude chiar vreo 2 (doua) diplome universitare.

O societate puternică e mai bine dezvoltată, una slabă plutește prin întuneric. Ochii sclipitori ai celor din servicii, nu pot face însă lumină, nici singuri nici împreună cu cei de sus, înalții funcționari și umilii lor asistenți.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

cap. 1 - Forme fără fund

”...forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură.”  “În aparență, după statistica formelor dinafară, românii posed astăzi aproape întreaga civilizare occidentală. Avem politică și știință, avem jurnale și academii, avem școli și literatură, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituțiune. Dar în realitate toate aceste sunt producțiuni moarte, pretenții fără fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr, și astfel cultura claselor mai înalte ale românilor este nulă și fără valoare, și abisul ce ne desparte de poporul de jos devine din zi în zi mai adânc.” – Titu Maiorescu, “În contra direcției de astăzi în cultura română”. Citește aici și recitește de mai multe ori, iar după ce crezi că ai terminat ia-o de la capăt: (https://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8En_contra_direc%C8%9Biei_de_ast%C4%83zi_%C3%AEn_cultura_rom%C3%A2n%C4%83 )
Notă preliminară: Am făcut comparația de mai sus …

Cap. 13 - Equalitarian power plant

Deși poate va apărea o exagerare, totuși ceea ce eu vor arăta în cele ce urmează, cum că puterea ce face să meargă lucrurile în Țara lu’ pește are la bază un soi de energie electrică, pare a fi fără cusur.
Tehnic, pentru generarea de energie electrică, este folosit un generator, care este un dispozitiv ce convertește energia mecanică în energie electrică pentru a fi utilizat într-un circuit extern. Sursele de energie mecanică includ turbinele cu abur, turbinele cu gaz, turbinele cu apă, motoare cu combustie internă și chiar banalele manivele de mână și aici insistăm mai cu seamă asupra unor dispozitive acționate manual. Generatoarele oferă așadar puterea pentru rețelele electrice. Conversia inversă a energiei electrice în energie mecanică se face printr-un motor electric, iar motoarele și generatoarele au multe asemănări. Curentul electric este folosit pentru a pune în funcțiune toate echipamentele ce funcționează cu acest gen de energie. 
În societatea egalitariană se folosește un a…

Prolegomene sau băgare de samă

Când ajungi pe site-ul ăsta, carte, bilețele, sau în oricare altă formă va ajunge la tine acest text, sau este o întâmplare, sau chiar te afli într-o stare de cumplită plictiseală și ai auzit de undeva de chestia de pe aici; atunci să ai în vedere următoarele, înainte de a parcurge chiar și primul rând, anume:

Asupra Peștelui ca animal acvatic, ținând cont în special de forma sa:
deși titlul sună așa, adică: ”Țara lu’ pește” aceasta nu are nici o legătură, dar absolut nici o legătură cu conturul întâmplător pe hartă al vreunui stat, grupări de state, continente, state sau organizații paralele, sau altele asemenea. titlul nu are nici o legătură în special cu un anume stat, preaslăvită organizare socială statică și nemișcată în care cei de sus, Înalții Funcționari trasează limitele în funcție de care sunt permise acțiunile supușilor sau mai bine zis ale consumatorilor.  Asupra Peștelui ca animal acvatic, făcând abstracție de forma sa:
da, avem aici două expresii antagonice care includ…