 |
| Hopa-mitică, sursa de neprețuit: https://ro.wikipedia.org/wiki/Hopa-mitic%C4%83 |
Hopa-mitica este o jucărie pentru copii, reprezentând de obicei o siluetă umană, cu partea de jos mai grea decât cea de sus și rotunjită astfel încât atunci când este pusă în cap și apoi eliberată, forța gravitației o face să revină la poziția inițială, dând impresia că orice se întâmplă ea stă în picioare, când de fapt balansul ei nu ține decât de o mică șmecherie de fabricație.
Când spui ”hopa” asta ține de joaca copiilor, dar ”Mitică”, ăsta e deja un nume și atunci când vocalizezi alăturat ”Hopa-Mitică”, parcă îl privești pe un așa-numit Mitică cum face tumbe. Mai mulți de ”Mitică” pot fi numiți în comun ”Mitici” și ei locuiesc cel mai probabil în ”Miticia”, țara lor natală și numai de aici se pot răspândi peste tot sărind din cap în picioare, hopa...hopa…
Dar, dacă lăsăm jocul de copii la o parte și devenim serioși, observăm că această persoană și anume ”Miticul” este real și denumirea lui este direct conectată la originea Universului și la fenomenele naturii, la zei și eroi legendari. ”Mitic” vine așadar de la ”mit” și este strâns legat de efortul propriu al respectivei persoane de a aparține mitului, legendei, de a fi cel mai bun în tot ceea ce faci, a rămâne astfel pentru eternitate în memoria oamenilor de la țară, din provincie cum ar spune francezii.
”Miticul” face parte dintr-o organizație bine structurată, super-internațională de dimensiuni super-uriașe numită ”Miticia”. Ei în special sunt cei care fac serviciile. Să nu vă bată gândul aiurea, vă spun de la bun început să nu faceți anumite corelații și să puneți aiurea accentul, care este pe primul ”i” și nicidecum pe al doilea ”i” !
Și mai clar acum cu intenția de a mă repeta, ”mit, mituri”, este un substantiv neutru, folosit adesea figurat cu înțelesul de povestire fabuloasă cu caracter sacru care cuprinde credințele unui popor despre originea Universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc.; prin generalizare o poveste, legendă, basm. Ca locuțiune adjectivală ( de mit ) are înțelesul de ceva fantastic, fabulos, mitic. Cuvântul provine din limba neogreacă de la mithos și francezul mythe. Chestiunile astea reies din Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) al Academiei Române, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic Gold 2009.
Totuși ne întoarcem acum la jocul de copii și o facem numai pentru că aceasta pare mai serios decât ceea ce se întâmplă în realitate.
Țara Hopa-Miticilor se numește, așa cum e normal să fie, Hopa-Miticia. Dar vă întrebați cum a apărut expresia ”Hopa-Mitică ? Păi nu e clar ? Un Mitic râde știe numai el de ce, și apoi râde și mai tare și mai tare, prin urmare nu e atent pe unde merge și pică într-o groapă din asfaltul proaspăt așternut prin achiziția publică. De îndată, după ce a picat, se ridică în picioare își aranjează freza și merge mai departe impasibil. Evenimentul memorabil e observat de alți mitici, care au exclamat în cor: ”Hopa” Și așa, din timpuri imemoriale s-a născut ”Hopa-Mitica”.
Ei sunt creați prin naștere cu un singur țel, să fie conducători înzestrați, ce repede, repede vor împărtăși tuturor concluziile lor mirobolante, ”Jur!”.
Ei sunt cei care țin totul în funcțiune prin deplasările lor sistematice cu cele mai scumpe autoturisme proaspăt achiziționate, tocmai scoase din spălătorie după ce au trecut și de mecanicul care le-a curățat baliga de după ultimul cal putere de sub capotă. . Ei fac importurile și exporturile, numără și împart banii, ei fac chiar noile profesii liberale și stabilesc care sunt meseriile necesare, ei stabilesc tot planul pe viitor.
Ei conduc toate achizițiile de grup din Țara lu’ pește și le conduc foarte bine. Dacă vrei să cheltui cei mai mulți bani pe cel mai scump produs care este inutilizabil, cere părerea unui specialist în achiziții de la ei și te vei lămuri într-o clipă. Nu va cere nici un ban pe sfatul lui că încasarea a avut-o deja, mult înainte să crezi tu că i-a încasat, înainte chiar ca orice plan să fie așternut pe hârtie. De fapt chiar planul a fost făcut ca să justifice, ce tocmai a luat deja și singurul inconvenient apare atunci când între ridicarea banilor și planul ulterior este o distanță prea mare de timp. Să nu vă pună naiba să vă gândiți că a luat din bani comuni sau că a luat din buzunarul fiecăruia din voi, căci el a făcut banii, toți prin puterea lui fenomenală au fost făcuți și a avut el ce vinde sau concesiona, sau da. Cum ? Păi nu ați văzut cum zâmbesc prin vitrina restaurantului ? Așa !
Da totul e nou și la modă, toate revistele de profil ”hi-end” au colțurile îndoite de la atâta frunzărit și nu mă luați cu ”Ejti neboon!”
Ei, de nu le dai, le ”sare muștarul”. De bănuiesc că nu le faci corect declarația, de cât câștigi să le dai partea, se uită cremenal și te întreabă dacă ”să mori tu” sau ”să moară măta”, căci ce faci "e dă mare porc". Dacă dai, cazi la ”pace”, dacă nu e ”nasol”.
Mai sunt și altele multe ”dă” Hopa-Miticia, ”pă bune” !
Comentarii